curativadjectiv
cu-ra-tiv
Definiții
adjectiv
1Care are proprietatea de a vindeca, care contribuie la vindecare; tămăduitor.
„Apele minerale au un efect curativ asupra bolilor de stomac."
adjectiv
2Referitor la tratamentul care urmărește vindecarea unei boli (spre deosebire de cel preventiv).
„Medicina curativă se ocupă de tratarea bolilor deja instalate."
Gramatică
Plural
curativi (masc.), curative (neutru/fem.)
Articulat
curativul (masc. sg.), curativa (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 4 (cu 4 forme: curativ, curativă, curativi, curative). Se acordă cu substantivul.
Sinonime
vindecătortămăduitorterapeuticsanativ
Expresii și locuțiuni
medicină curativă — ramură a medicinei care se ocupă cu tratarea bolilor, nu cu prevenirea lor
Etimologie
Din franceză curatif, latină curativus, de la curare (a îngriji, a vindeca).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la început, nu 'k' sau 'q'. Atenție la terminația '-tiv', nu '-tif'.