curățeladjectiv
cu-ră-țel
Definiții
adjectiv
1Care este curat, îngrijit, fără murdărie; diminutiv al lui curat.
„Cățelul cel curățel stătea lângă ușă."
adjectiv
2Figurat: care este corect, cinstit, fără pată morală.
„Un om curățel la suflet nu ar minți niciodată."
Gramatică
Adjectiv cu forme de feminin: curățea, curățele; plural: curăței (masc.), curățele (fem.). Se folosește și ca substantiv (rar) pentru a numi o persoană curată.
Expresii și locuțiuni
a fi curățel ca lacrima — a fi foarte curat, impecabil
Etimologie
Din curat + sufixul diminutival -el.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: curățel (nu curîțel). Atenție la diacritice: curățel, nu curatjel.