cupletsubstantiv
cu-plet
Definiții
substantiv neutru
1Strofă sau poezie scurtă, de obicei satirică sau umoristică, cu rimă și ritm, folosită în teatrul de revistă sau în cabaret.
„Artistul a interpretat un cuplet amuzant despre viața de zi cu zi."
substantiv neutru
2În literatură, pereche de versuri care rimează și formează o unitate de sens.
„Cupletul final al sonetului rezumă ideea principală a poeziei."
Gramatică
Pluralul este cuplete, iar articulat hotărât la singular este cupletul. Se folosește frecvent la plural în contexte teatrale.
Sinonime
strofăversuripoezie satirică
Expresii și locuțiuni
cuplet de revistă — Cântec sau monolog scurt și satiric, specific teatrului de revistă.
Etimologie
Din franceză couplet, care provine din latină copula (legătură, pereche).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la început și cu 'u' după 'c': cuplet, nu 'cuplet' cu altă ortografie. Atenție la plural: cuplete, nu 'cupleți'.