cumințiadjectiv
cu-minți
Definiții
adjectiv
1Care se poartă bine, ascultător, liniștit, fără să facă probleme (despre copii sau animale).
„Copiii cuminți primesc o recompensă."
adjectiv
2Care este chibzuit, serios, cu judecată (despre adulți).
„Este un om cuminte, care nu risipește banii."
Gramatică
Adjectiv cu forme de singular: cuminte (masculin/feminin), plural: cuminți. Se acordă cu substantivul.
Sinonime
ascultătorliniștitobedientserioschibzuit
Antonime
neascultătorzburdalnicturbulentnechibzuit
Expresii și locuțiuni
a fi cuminte ca un înger — a fi foarte ascultător și liniștit
Etimologie
Din latină 'commendis' sau 'commenditus', cu sensul de 'lăudat, recomandat'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'c', nu 'cominți' sau 'cuminți' cu 'i' după 'm'? Corect: cuminți (cu 'u' după 'c' și 'i' după 'm').