Definiții
substantiv neutru
1Adăpost construit de păsări sau de unele animale pentru a-și depune ouăle și a-și crește puii.
„Pasărea și-a făcut cuibul în copacul din curte."
substantiv neutru
2Locuință simplă, adăpost sau ascunzătoare, adesea folosită de animale sau de oameni.
„Vulpea își avea cuibul într-o vizuină săpată în pământ."
substantiv neutru
3Loc în care se adună sau se ascunde ceva, de obicei într-un mod organizat.
„În podul casei era un cuib de șoareci."
Expresii și locuțiuni
a-și face cuib — a se stabili, a-și crea un cămin sau un loc confortabil
cuib de viespi — loc sau situație periculoasă, plină de conflicte