cuisubstantiv
cui
Definiții
substantiv neutru
1Piesă mică, de obicei din metal, cu vârf ascuțit și cu cap, folosită pentru a fixa sau a prinde obiecte.
„Am bătut un cui în perete ca să agăț tabloul."
substantiv neutru
2În fotbal, lovitură dată mingii cu capul.
„Atacantul a marcat un cui spectaculos din centrarea laterală."
Gramatică
Pluralul este 'cuie', iar articulat hotărât singular este 'cuiul'. Se folosește și ca interjecție în expresii populare.
Sinonime
cui de lemncui metaliccui de fier
Expresii și locuțiuni
a bate cuiul — a fixa ceva cu ajutorul unui cui
a fi cui — a fi foarte atent, a sta nemișcat
cui pe cui se scoate — o problemă se rezolvă printr-o altă problemă similară
Etimologie
Din latină 'clavus' (cui), prin intermediul formei populare 'cuiu'.
Se scrie corect: Se scrie 'cui', nu 'cuiu' sau 'cui'. Atenție la plural: 'cuie', nu 'cuii'.