cucuisubstantiv
cu-cui
Definiții
substantiv neutru
1Umflătură dureroasă apărută pe piele, de obicei la cap, în urma unei lovituri.
„Copilul a căzut din copac și și-a făcut un cucui la frunte."
substantiv neutru
2În limbaj popular, persoană naivă sau ușor de păcălit.
„Nu mai fi cucui, nu te lăsa păcălit așa ușor!"
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în expresii. Are forme de plural și cucuie, dar și cucuiuri (mai rar).
Sinonime
umflăturăbuboigâlmănod
Expresii și locuțiuni
a-și face cucui — a se lovi și a i se umfla pielea
a fi un cucui — a fi naiv, ușor de înșelat
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de cuvântul 'cuc' sau de sunetul produs de lovitură.
Se scrie corect: Se scrie 'cucui', cu 'c' și 'u' dublu, nu 'cucu'i' sau 'cucuy'.