cucsubstantiv
cuc
Definiții
substantiv masculin
1Pasăre migratoare de talie medie, cu penaj cenușiu-brun, cunoscută pentru cântecul caracteristic „cuc-cuc” și pentru obiceiul de a-și depune ouăle în cuiburile altor păsări.
„Primăvara, am auzit primul cuc din pădure."
substantiv masculin
2Denumire populară pentru floarea numită „cuc” sau „cucul” (specie de plantă erbacee cu flori galbene).
„Pe câmpie cresc mulți cuc în luna mai."
Gramatică
Articol nehotărât: un cuc. Pluralul este regulat: cuci. În unele expresii, apare și forma „cucu” (pop.) pentru cântecul păsării.
Sinonime
cuculpasărea cuccucu
Expresii și locuțiuni
a fi cuc — a fi singur, fără tovarăș (adesea în jocurile copiilor)
a umbla ca cucul — a umbla fără țintă, hoinărind
cucul îi zice numele — se spune despre cineva care este păcălit sau înșelat
Etimologie
Din latină populară „cuculus”, de origine onomatopeică, imitând cântecul păsării.
Se scrie corect: Se scrie „cuc”, cu litera c, nu „kuk” sau „cuk”. Atenție la forma articulată „cucul” (nu „cucu” decât în vorbirea populară).