ctitorisubstantiv
cti-to-ri
Definiții
substantiv masculin
1persoană care întemeiază sau fondează o biserică, o mănăstire sau o instituție; fondator, întemeietor
„Ctitorii acestei biserici au fost domnitorii țării."
substantiv masculin
2persoană care sprijină material sau moral o lucrare, o operă, o inițiativă
„El este unul dintre ctitorii școlii din sat."
Gramatică
Forma de plural a substantivului 'ctitor'. Se folosește și la feminin: ctitoră (plural: ctitore).
Sinonime
fondatoriîntemeietoriinițiatoripatroni
Antonime
distrugătoridărâmători
Expresii și locuțiuni
a fi ctitor — a întemeia sau a sprijini o lucrare importantă
Etimologie
Din slavonă 'ktitor' sau greacă 'ktitor', cu sensul de fondator.
Se scrie corect: Se scrie 'ctitori', nu 'cittori' sau 'cțitori'. Atenție la grupul 'ct'.