crezutverb
cre-zut
Definiții
verb (participiu)
1Formă de participiu a verbului a crede; care a fost considerat adevărat sau posibil.
„Am crezut că vine la petrecere."
verb (participiu)
2Care a avut încredere în cineva sau în ceva.
„L-am crezut pe cuvânt."
Gramatică
Plural
crezuți (pentru masculin plural, la participiu adjectival)
Articulat
crezutul (substantivat, rar)
Participiu trecut al verbului 'a crede' (conjugarea a III-a). Se folosește cu auxiliarele 'am', 'ai', 'a', 'am', 'ați', 'au' pentru perfectul compus: am crezut. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: crezut/crezută/crezuți/crezute.
Expresii și locuțiuni
a fi crezut de rău — a fi considerat vinovat sau rău intenționat
crezut și necrezut — exprimă o situație în care cineva este acceptat sau respins, în funcție de circumstanțe
Etimologie
Din latină 'credere' (a crede), prin participiul 'creditus'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': crezut, nu 'cresut'. Atenție la forma de participiu: crezut, nu 'crezut' cu 'â'.