credințesubstantiv
cre-din-țe
Definiții
substantiv feminin
1Convingere fermă în existența unei divinități sau în adevărul unei religii; religie, cult.
„Credința în Dumnezeu îi dădea putere să treacă peste greutăți."
substantiv feminin
2Încredere, convingere că cineva sau ceva este demn de încredere.
„Am credință că îți vei îndeplini promisiunea."
substantiv feminin
3Convingere, părere, principiu după care cineva se călăuzește în viață.
„Își apără credințele politice cu tărie."
Gramatică
Singular: credință. Pluralul este credințe, iar articulat hotărât: credințele. Se folosește frecvent la plural cu sensul de 'convingeri'.
Sinonime
convingerireligiiculturiîncrederiopinii
Antonime
necredințăscepticismdubii
Expresii și locuțiuni
a-și pune credința în cineva/ceva — a avea încredere deplină în cineva sau ceva
credință oarbă — încredere totală, fără a judeca critic
Etimologie
Din latină *credentia, derivat din verbul credere (a crede).
Se scrie corect: Se scrie credințe, cu 'e' după 'd' și cu 'ț' (nu 'ți'). Greșeală frecventă: 'credinti' sau 'credinți'.