credințăsubstantiv
cre-din-ță
Definiții
substantiv feminin
1Convingere fermă în existența unei divinități sau în adevărul unei religii.
„Credința în Dumnezeu îi dădea putere să treacă peste greutăți."
substantiv feminin
2Încredere, convingere că cineva este sincer, corect sau că ceva se va întâmpla.
„Am credință că prietenul meu își va ține promisiunea."
substantiv feminin
3Devotament, fidelitate față de cineva sau ceva.
„Credința față de familie este foarte importantă."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ță. Pluralul este credințe, iar articulat hotărât la singular este credința. Se folosește adesea cu prepoziția 'în'.
Sinonime
convingereîncrederedevotamentfidelitatereligie
Antonime
necredințăneîncredereîndoialătrădare
Expresii și locuțiuni
a-și pune credința în cineva/ceva — a avea încredere deplină în cineva sau în ceva
cu credință — cu convingere, cu devotament
Etimologie
Din slavona credinja, înrudit cu verbul a crede.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'd', nu 'credintă' sau 'credința' (cu cratimă). Atenție la diacritice: credință, nu credinta.