creangăsubstantiv
crean-gă
Definiții
substantiv feminin
1Ramură mai mică sau subțire a unui copac sau arbust.
„O creangă uscată s-a rupt și a căzut pe drum."
substantiv feminin
2Parte a unui copac care crește din trunchi sau dintr-o ramură mai mare.
„Păsările și-au făcut cuib pe o creangă groasă."
Gramatică
La plural, articulat: crengile. Se folosește și cu sens figurat: 'a se ține de creangă' = a se agăța de o idee.
Sinonime
ramurărămureamlădițănuia
Expresii și locuțiuni
a se ține de creangă — a se agăța de o idee sau de o scuză, a insista
a rupe o creangă — a obține un avantaj, a reuși ceva
Etimologie
Din slavă veche *krěnъga, probabil înrudit cu 'crunci'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la final, nu 'a'. Atenție la plural: 'crengi', nu 'crenge'.