costumsubstantiv
cos-tum
Definiții
substantiv neutru
1Îmbrăcăminte compusă din sacou și pantaloni (sau fustă), purtată de obicei la ocazii formale sau de către bărbați în anumite profesii.
„El poartă un costum elegant la nuntă."
substantiv neutru
2Ținută specifică unui rol, unei profesii sau unei tradiții, purtată pentru a reprezenta ceva sau pentru a se deghiza.
„Copiii au îmbrăcat costume de carnaval."
Gramatică
La plural: costume. Articulat hotărât: costumul, costumele. Se folosește cu articol nehotărât: un costum.
Sinonime
ținutăhainăîmbrăcămintevestimentație
Expresii și locuțiuni
a-și schimba costumul — a-și schimba comportamentul sau aparența, a se adapta la o situație nouă
Etimologie
Din franceză costume, italiană costume, latină consuetudo (obișnuință, deprindere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la început și 'u' după 'o': costum, nu 'costum' sau 'costum'.