cositorisubstantiv
co-si-to-ri
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cosește (taie iarba sau cerealele cu coasa).
„Cositorii au ieșit dis-de-dimineață pe câmp."
Gramatică
Forma de singular este 'cositor'. Se conjugă regulat, iar pluralul este identic cu singularul la nominativ-acuzativ nearticulat.
Sinonime
secerătorrecoltator
Etimologie
Din verbul 'cosi' + sufixul '-tor' (agent), moștenit din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 'i' după 't', nu 'cosituri' (care este pluralul lui 'cositură').