corifeusubstantiv
co-ri-feu
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care conduce un cor în teatrul antic grec; prin extensie, persoană care se remarcă într-un domeniu, conducător al unui curent sau al unei mișcări.
„Corifeul corului dădea semnalul de început al spectacolului."
substantiv masculin
2Figură importantă, lider sau reprezentant de seamă al unei școli, al unei orientări artistice sau științifice.
„Eminescu este considerat un corifeu al poeziei românești."
Gramatică
Pluralul este corifei, iar articulat hotărât singular este corifeul. Se folosește frecvent în contexte culturale sau academice.
Antonime
simplu membruurmașdiscipol
Expresii și locuțiuni
corifeu al culturii — personalitate marcantă care promovează și influențează cultura
Etimologie
Din grecescul koryphaios, însemnând 'șef de cor', derivat din koryphē (vârf, culme).
Se scrie corect: Se scrie corect 'corifeu', cu 'eu' la final, nu 'corifiu' sau 'corifeu' cu altă vocală.