corespondentsubstantiv
co-res-pon-dent
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care întreține o corespondență cu altcineva; persoană care scrie și primește scrisori.
„El este corespondentul meu de ani de zile."
substantiv masculin
2Jurnalist care trimite relatări despre evenimente dintr-un anumit loc către o publicație sau o instituție de presă.
„Corespondentul special al ziarului a relatat de la fața locului."
substantiv masculin
3Persoană sau instituție care are o relație de corespondență sau de schimb cu alta.
„Banca are corespondenți în toată lumea."
Gramatică
Forma feminină: corespondentă. Se folosește și ca adjectiv (ex: unghiuri corespondente).
Sinonime
corespondent de presătrimis specialcorespondent de război
Expresii și locuțiuni
corespondent de presă — Jurnalist care relatează dintr-o anumită zonă sau despre un anumit domeniu.
unghiuri corespondente — Unghiuri formate de două drepte paralele tăiate de o secantă, situate în aceeași parte a secantei.
Etimologie
Din franceză correspondant, latină correspondens.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c' și cu 'e' după 'r': corespondent. Nu confunda cu 'corespondent' (greșit) sau 'corespondent' (cu 'a' în loc de 'e').