corector - definiție, sinonime, exemple

DEX › corector

corectorsubstantiv

co-rec-tor

Definiții

substantiv neutru

1Persoană care corectează texte, lucrări sau probe scrise, verificând greșelile de ortografie, gramatică sau conținut.

„Corectorul a verificat cu atenție teza elevului."

substantiv neutru

2Produs (de obicei lichid sau bandă) folosit pentru a acoperi greșelile scrise pe hârtie, pentru a putea rescrie corect.

„Am folosit corectorul pentru a ascunde greșeala din temă."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

corectoare

Articulat

corectorul

La plural, pentru persoane se folosește și forma 'corectori' (masculin), dar pentru obiecte se folosește 'corectoare'.

revizordascălîndreptător

Din franceză correcteur, latină corrector.

Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c', nu 'corector' cu 'a' – greșeală frecventă: 'carrector'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.