Definiții
verb tranzitiv
1a include pe cineva într-un grup, într-o organizație sau într-o comisie, de obicei prin alegere sau prin invitație, fără a urma procedura obișnuită de selecție
„Comitetul a decis să coopteze doi tineri specialiști în echipa de proiect."
verb tranzitiv
2a atrage sau a aduce pe cineva de partea unei idei, a unei cauze sau a unui partid, prin convingere sau prin avantaje
„Partidul a încercat să coopteze mai mulți alegători prin promisiuni electorale."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: cooptat. Gerunziu: cooptând. Conjugare: eu cooptez, tu cooptezi, el cooptează, noi cooptăm, voi cooptați, ei cooptează.