contenciossubstantiv
con-ten-ci-os
Definiții
substantiv neutru
1Totalitatea litigiilor, a conflictelor de ordin juridic care se soluționează de către instanțele de judecată sau de alte organe jurisdicționale.
„Contenciosul administrativ se ocupă de litigiile dintre cetățeni și autoritățile publice."
substantiv neutru
2Secție sau compartiment dintr-o instituție care se ocupă de soluționarea litigiilor.
„Lucrătorii de la contencios au redactat răspunsul la plângerea clientului."
Gramatică
La plural, forma este 'contencioase', dar este rar folosită; de obicei se folosește la singular.
Antonime
acordînțelegereconsens
Expresii și locuțiuni
contencios administrativ — Ramură a dreptului care reglementează soluționarea litigiilor dintre cetățeni și autoritățile publice.
Etimologie
Din franceză 'contentieux', latină 'contentiosus' (care provoacă dispute).
Se scrie corect: Se scrie 'contencios', nu 'contențios' sau 'contentios'.