consonanticadjectiv
con-so-nan-tic
Definiții
adjectiv
1Care este format din consoane sau care se referă la consoane.
„În limba română, grupurile consonantice sunt frecvente."
adjectiv
2Care are caracter de consoană, fiind pronunțat cu obstacol în calea aerului.
„Sunetul [p] este un sunet consonantic."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: consonantică, plural: consonantice.
Expresii și locuțiuni
sistem consonantic — ansamblul consoanelor unei limbi
Etimologie
Din franceză consonantique, după latină consonans, consonantis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'n', nu 'consonantik' sau 'consonantic' cu 'k'.