consolatoradjectiv
con-so-la-tor
Definiții
adjectiv
1Care aduce mângâiere sau alinare cuiva care suferă sau este trist.
„A primit o veste consolatoare după pierderea suferită."
adjectiv
2Care are rolul de a atenua o dezamăgire sau o durere morală.
„Premiul de consolare a fost un gest consolator pentru echipă."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: consolator, consolatoare, consolatori, consolatoare.
Sinonime
mângâietoralinătorliniștitor
Antonime
descurajantdeprimantîntristător
Expresii și locuțiuni
premiu de consolare — Premiu acordat celor care nu au câștigat premiul principal, pentru a-i mângâia.
Etimologie
Din franceză consolateur, latină consolator.
Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-'. Atenție la grupul 'so' din mijloc: consolator, nu consolator.