consecințăsubstantiv
con-se-cin-ță
Definiții
substantiv feminin
1Fapt sau întâmplare care urmează în mod necesar dintr-o acțiune sau dintr-o cauză; efect, rezultat.
„Plouă toată ziua, iar consecința este că drumul s-a umflat."
substantiv feminin
2Concluzie logică dedusă dintr-un raționament sau dintr-o afirmație.
„Din faptul că nu a învățat, consecința logică este că va lua o notă mică."
Gramatică
Se folosește frecvent cu prepoziția 'a' sau 'a lui/ei' pentru a indica posesia: 'consecința acțiunii'. Pluralul este regulat.
Expresii și locuțiuni
a trage consecințele — a accepta și a suporta efectele unei acțiuni sau decizii
în consecință — prin urmare, ca urmare a celor spuse
Etimologie
Din franceză 'conséquence', care provine din latină 'consequentia', de la 'consequi' (a urma).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'con' și cu 'ț' înainte de 'ă'. Greșeală frecventă: 'consecintă' (fără 'ț') sau 'consecvență' (confuzie cu alt cuvânt).