confortsubstantiv
con-fort
Definiții
substantiv neutru
1Stare de bine fizic și psihic, dată de condiții plăcute, de lipsa greutăților și de facilitățile materiale.
„După o zi grea de muncă, îmi place să mă relaxez în confortul casei mele."
substantiv neutru
2Totalitatea lucrurilor și instalațiilor care asigură o viață ușoară și plăcută într-o locuință (apă caldă, încălzire, mobilier etc.).
„Hotelul oferă tot confortul modern: aer condiționat, internet și minibar."
Gramatică
În anumite contexte, pluralul este rar folosit; se preferă forma singulară.
Expresii și locuțiuni
a fi în confort — a trăi în condiții materiale bune, fără griji
confort psihic — stare de liniște și echilibru emoțional
Etimologie
Din franceză confort, care provine din engleză comfort, la rândul său din latină confortare (a întări).
Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-'. Atenție: 'confort' nu se confundă cu 'comfort' (variantă greșită).