condusverb
con-dus
Definiții
verb (participiu)
1care a fost dus, transportat sau îndrumat de cineva; acțiunea de a conduce
„Am fost condus la gară de prietenul meu."
substantiv neutru
2acțiunea de a conduce un vehicul sau o mașină
„Condusul pe timp de noapte este periculos."
Gramatică
Gen
neutru (ca substantiv)
Plural
condusuri (rar, ca substantiv)
Participiu trecut al verbului 'conduce' (conjugarea a III-a). Formează timpuri compuse cu auxiliarul 'a avea' (am condus) sau 'a fi' (a fost condus).
Expresii și locuțiuni
a fi condus de cineva — a fi îndrumat sau ghidat de o persoană
condus de emoții — a acționa sub influența sentimentelor
Etimologie
Din latină 'conducere' (a duce împreună), prin franceză 'conduire'.
Se scrie corect: Se scrie 'condus', nu 'conduss' sau 'condus' cu 'z' (greșit: 'conz'). Atenție la diacritice: 'condus' nu are diacritice.