condescendentadjectiv
con-des-cen-dent
Definiții
adjectiv
1Care se poartă cu superioritate față de ceilalți, dar într-un mod politicos, adesea cu un aer de îngăduință.
„Profesorul i-a vorbit elevului pe un ton condescendent, de parcă ar fi fost un copil mic."
Gramatică
Adjectiv de tipul 4 terminații: condescendent, condescendentă, condescendenți, condescendente. Se folosește adesea cu prepoziția 'cu' sau 'față de'.
Expresii și locuțiuni
a avea un aer condescendent — a se comporta de parcă ai fi mai important decât ceilalți, dar cu o aparentă politețe
Etimologie
Din franceză 'condescendant', care provine din latină 'condescendere' (a coborî, a se îndura).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' în interior, nu 's' simplu: condescendent, nu condescedent. Atenție la dubla consoană 'nd'.