condeisubstantiv
con-dei
Definiții
substantiv neutru
1Unealtă de scris cu cerneală, formată dintr-o tijă cu vârf ascuțit, folosită în trecut; peniță.
„Bunicul își scria scrisorile cu un condei și cerneală."
substantiv neutru
2Figurat: talent sau stil de a scrie; măiestrie literară.
„Scriitorul are un condei ascuțit și plin de umor."
Gramatică
Se folosește și cu sensul de 'stilou' învechit. Pluralul este 'condeie'.
Expresii și locuțiuni
a avea condei — a scrie bine, a avea talent literar
a-și ascuți condeiul — a se pregăti să scrie, adesea cu intenție polemică
Etimologie
Din slavă (veche) 'kondilo' sau din greacă 'kontylion', prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ei' la final, nu 'eai' sau 'ai'. Atenție: 'condei' se pronunță cu 'e' scurt, nu 'con-dei' cu 'e' lung.