concreționaradjectiv
con-cre-ți-o-nar
Definiții
adjectiv
1Care se referă la concrețiuni, care are caracter de concrețiune; care formează concrețiuni.
„Rocile concreționare se formează prin acumularea de substanțe minerale."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: concreționară, plural: concreționare.
Sinonime
concretivnodular
Etimologie
Din franceză concrétionnaire, după latină concretio, -onis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'concre', nu 'concreționar' cu 'ț' simplu. Atenție la diacritice: concreționar, nu concreționar.