concreționaverb
con-cre-ți-o-na
Definiții
verb intranzitiv
1A se transforma într-o concrețiune, a se întări formând o masă solidă (adesea despre substanțe minerale).
„Sărurile dizolvate în apă se pot concreționa în timp, formând depozite dure."
verb reflexiv
2A se materializa, a prinde formă concretă (în sens figurat).
„Ideile abstracte ale proiectului s-au concreționat într-un plan clar."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu concreționez, tu concreționezi, el concreționează. Participiul: concreționat. Se folosește frecvent cu reflexivul 'a se concreționa'.
Sinonime
a se întăria se solidificaa se materializaa se cristaliza
Antonime
a se dizolvaa se lichefiaa se volatiliza
Etimologie
Din franceză 'concrétionner', derivat din latină 'concretio' (întărire, îngroșare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'concre', nu 'concreționa' cu 'ț' greșit? De fapt, corect este 'concreționa' cu 'ț' (con-cre-ți-o-na). Atenție la silaba 'ți' – nu 'ti'.