concomitentadjectiv
con-co-mi-tent
Definiții
adjectiv
1Care se întâmplă în același timp cu altceva; simultan.
„Cele două evenimente au avut loc concomitent."
Gramatică
Adjectiv invariabil în formă feminină (concomitentă, concomitente).
Expresii și locuțiuni
în mod concomitent — în același timp, simultan
Etimologie
Din franceză concomitant, latină concomitans.
Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început și '-tent' la final, nu 'concomitent' cu 'm' în loc de 'n' după 'co'.