con - definiție, sinonime, exemple

DEX › con

consubstantiv

con

Definiții

substantiv neutru

1Parte a unui arbore (sau a altor plante) care are formă de vârf ascuțit, de obicei la vârful trunchiului sau al ramurilor.

„Vârful bradului se termină cu un con verde."

substantiv neutru

2Fructul unor conifere (brad, pin, molid), format din solzi lemnoși, care conține semințele.

„Am adunat conuri de pin pentru decor."

substantiv neutru

3Obiect sau formă geometrică asemănătoare cu un con, cu baza circulară și vârful ascuțit.

„Un con de trafic este folosit pentru a semnala lucrările."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

conuri

Articulat

conul

La plural, forma este 'conuri' (nu 'conuri' cu altă terminație).

con de pincon de bradcon de molid

a face un con — a îndoi o foaie de hârtie în formă de con (de exemplu, pentru a face o pâlnie).

Din latină 'conus', care provine din greaca veche 'kônos' (con, fruct de pin).

Se scrie corect: Se scrie 'con', nu 'kon' sau 'conn'. Atenție la plural: 'conuri', nu 'conuri' cu 'u' dublu.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.