comutativadjectiv
co-mu-ta-tiv
Definiții
adjectiv
1Care se referă la proprietatea unei operații de a da același rezultat indiferent de ordinea termenilor (de exemplu, adunarea și înmulțirea numerelor).
„Adunarea este o operație comutativă, pentru că 2 + 3 = 3 + 2."
Gramatică
Adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: comutativă, plural: comutative.
Expresii și locuțiuni
legea comutativă — Proprietatea unei operații de a fi comutativă.
Etimologie
Din franceză commutatif, latină commutativus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'o', nu 'comutativ' cu 'k' sau 'q'. Atenție la dubla 't'? Nu, se scrie cu un singur 't' după 'u'.