comunicantsubstantiv
co-mu-ni-cant
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care primește împărtășania (Euharistia) în cadrul unei slujbe religioase creștine.
„La Paști, fiecare comunicant a primit cu evlavie Sfânta Împărtășanie."
substantiv masculin
2Persoană care transmite sau comunică informații, mesaje; cel care este în legătură cu alții.
„În cadrul conferinței, fiecare comunicant a prezentat rezultatele cercetării sale."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'comunicanții'. Se folosește și ca adjectiv (rar) cu sensul 'care comunică'.
Antonime
necomunicantneîmpărtășit
Expresii și locuțiuni
a fi comunicant — a fi în stare de grație, a primi împărtășania; a fi dispus să comunice
Etimologie
Din latină 'communicans, -antis', participiul prezent al verbului 'communicare' (a împărtăși, a comunica).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'n': comunicant, nu 'comunicand'. Atenție la diacritice: 'comunicant' (nu 'comunicant' fără diacritice).