compromissubstantiv
com-pro-mis
Definiții
substantiv neutru
1Înțelegere între părți care cedează fiecare din pretențiile sale pentru a ajunge la o soluție comună.
„După discuții lungi, au ajuns la un compromis acceptabil pentru toți."
substantiv neutru
2Acțiune sau atitudine prin care cineva își încalcă principiile sau demnitatea, de obicei pentru un avantaj personal.
„A face un compromis cu conștiința nu este o soluție."
Gramatică
La plural: compromisuri (nu compromisuri greșit).
Sinonime
înțelegereacordconcesietranzacție
Antonime
conflictdezacordintransigență
Expresii și locuțiuni
a face un compromis — a ceda parțial pentru a ajunge la o înțelegere
a fi compromis — a-și pierde reputația sau credibilitatea
Etimologie
Din franceză compromis, latină compromissum.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' la final, nu 'z'. Atenție la plural: compromisuri, nu compromisuri.