Definiții
substantiv neutru
1Parte de propoziție care completează sensul verbului, al adjectivului sau al altui cuvânt, arătând obiectul, scopul, locul, timpul etc.
„În propoziția „Maria citește o carte”, „o carte” este complementul direct."
substantiv neutru
2Ceea ce completează sau întregește un tot, un ansamblu; element adăugat pentru a face ceva complet.
„Acest accesoriu este un complement perfect pentru rochia ta."
substantiv neutru
3În matematică, unghiul care, adunat cu altul, dă 90 de grade.
„Complementul unui unghi de 30 de grade este un unghi de 60 de grade."
Gramatică
Este un substantiv neutru, cu pluralul în -e. În gramatică, se folosește frecvent în sintaxă, cu diverse tipuri: direct, indirect, circumstanțial.
Expresii și locuțiuni
complement direct — Parte de propoziție care arată obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea verbului, fără prepoziție.
complement indirect — Parte de propoziție care arată cui i se adresează acțiunea, introdusă de prepoziții precum „lui”, „către”, „pentru”.
complement circumstanțial — Parte de propoziție care arată împrejurările acțiunii: loc, timp, mod, cauză etc.