complăceaverb
com-plă-cea
Definiții
verb intranzitiv
1A se simți bine, a se bucura de ceva; a găsi plăcere într-o activitate sau situație.
„Se complăcea în liniștea bibliotecii, citind ore întregi."
verb reflexiv
2A se mulțumi cu o stare sau o situație, adesea fără a încerca să o schimbe.
„Nu te complăcea în această situație; încearcă să evoluezi."
Gramatică
Verb de conjugarea a II-a (tipul a plăcea). Se conjugă: eu complac, tu complaci, el complăcea (imperfect), perfect compus: am complăcut. Participiul: complăcut. La reflexiv: a se complăcea.
Sinonime
a se mulțumia se bucuraa se desfătaa se complace
Antonime
a se nemulțumia se revoltaa se opune
Expresii și locuțiuni
a se complăcea în — a se simți confortabil într-o anumită stare sau situație, de obicei negativă, fără a dori schimbarea
Etimologie
Din latină complacere, prin intermediul franceză se complaire.
Se scrie corect: Se scrie complăcea, cu â după com-, nu complăcea sau complăcia. Atenție la diacritice: â și ă.