comitetsubstantiv
co-mi-tet
Definiții
substantiv neutru
1Grup de persoane ales sau desemnat pentru a conduce o organizație, a organiza o activitate sau a lua decizii în numele unui colectiv.
„Comitetul de elevi a organizat serbarea de Crăciun."
substantiv neutru
2Organ de conducere sau de îndrumare într-o instituție sau într-o asociație.
„Comitetul de direcție al școlii s-a întrunit săptămâna trecută."
Gramatică
Se folosește frecvent cu forme precum 'comitetul de organizare', 'comitetul de părinți'. Pluralul este regulat.
Expresii și locuțiuni
comitet de organizare — Grup de persoane care se ocupă de pregătirea unui eveniment.
comitet de părinți — Reprezentanți ai părinților care colaborează cu școala pentru buna desfășurare a activităților.
Etimologie
Din franceză comité, care provine din engleză committee, derivat din verbul 'to commit' (a încredința).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 't', nu 'comitet' cu 'i' la final. Atenție la forma articulată: 'comitetul', nu 'comitet-ul'.