comerțsubstantiv
co-merț
Definiții
substantiv neutru
1Activitate economică de cumpărare și vânzare de mărfuri sau servicii, cu scopul de a obține profit.
„Comerțul cu legume se desfășoară în piață."
substantiv neutru
2Ramura economiei care se ocupă cu circulația mărfurilor între producători și consumatori.
„Ea lucrează în comerț, la un magazin de haine."
Gramatică
În anumite contexte, pluralul este rar folosit; se preferă forma singulară.
Sinonime
negoțtranzacțieschimbvânzare-cumpărare
Expresii și locuțiuni
comerț exterior — Schimb de mărfuri și servicii între țări.
comerț interior — Schimb de mărfuri și servicii în interiorul unei țări.
Etimologie
Din franceză commerce, care provine din latină commercium (de la cum + merx, marfă).
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior, nu cu î: comerț, nu comerț (greșit).