comarnic - definiție, sinonime, exemple

DEX › comarnic

comarnicsubstantiv

co-mar-nic

Definiții

substantiv neutru

1Adăpost temporar pentru oameni sau animale, făcut din lemn și acoperit cu ramuri, paie sau pânză, folosit mai ales în zonele montane sau la stâne.

„Ciobanii s-au adăpostit în comarnic în timpul furtunii."

substantiv neutru

2În trecut, construcție simplă cu acoperiș în două ape, folosită ca adăpost pentru vite sau ca loc de depozitare a fânului.

„În satul bunicilor, comarnicul era plin de fân până la refuz."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

comarnice

Articulat

comarnicul

Se folosește frecvent la plural, mai ales în contexte pastorale. Este un substantiv de origine autohtonă, cu forme regulate.

adăpostcolibăshelterstânabordei

a intra în comarnic — a se adăposti, a se refugia (adesea de ploaie sau de frig)

Cuvânt de origine autohtonă (substrat), probabil din limba tracă sau dacă, cu rădăcini indo-europene.

Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'r', nu 'comarnic' cu 'g' – greșit: 'comargnic'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.