comăsubstantiv
co-mă
Definiții
substantiv feminin
1Stare patologică caracterizată prin pierderea cunoștinței și a reacțiilor la stimuli, cauzată de afecțiuni grave ale creierului.
„După accident, pacientul a rămas în comă timp de trei zile."
substantiv feminin
2În botanică, ansamblul ramurilor și frunzelor unui copac; coroana arborelui.
„Coma mărului era bogată în flori primăvara."
Gramatică
La plural, articulat: comele. Se folosește frecvent în sintagme ca 'comă alcoolică', 'comă diabetică'.
Sinonime
inconștiențăstare comatoasăletargie
Antonime
conștiențătrezie
Expresii și locuțiuni
a fi în comă — a fi inconștient, fără reacții, din cauza unei boli grave
a scoate pe cineva din comă — a readuce pe cineva la starea de conștiență
Etimologie
Din franceză 'coma', care provine din grecescul 'koma' (somn profund).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' și 'ă' la final: comă, nu 'coma' (fără diacritice). Atenție la plural: come, nu 'comări'.