colonizaverb
co-lo-ni-za
Definiții
verb tranzitiv
1A stabili locuitori într-un teritoriu nou, transformându-l într-o colonie, de obicei sub controlul unei țări străine.
„Imperiul Roman a colonizat multe teritorii din Europa."
verb tranzitiv
2A popula un teritoriu cu oameni veniți din altă parte, în scopul exploatării sau dezvoltării lui.
„Europenii au colonizat Americile începând cu secolul al XV-lea."
verb tranzitiv (figurat)
3A se răspândi și a se stabili într-un mediu nou, despre specii de plante sau animale.
„Anumite specii de păsări au colonizat insulele vulcanice."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: colonizez, colonizezi, colonizează, colonizăm, colonizați, colonizează. Participiu: colonizat. Gerunziu: colonizând.
Expresii și locuțiuni
a coloniza spațiul — a stabili prezență umană permanentă în afara Pământului, de exemplu pe alte planete.
Etimologie
Din franceză coloniser, care provine din latină colonus (colonișt, fermier).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c', nu 'coliniza'. Atenție la diacritice: colonizá (cu accent pe ultima silabă la infinitiv).