colocvialadjectiv
co-loc-vi-al
Definiții
adjectiv
1Care ține de vorbirea obișnuită, de conversația de zi cu zi; familiar, neoficial.
„Expresia „a da bir cu fugiții” este colocvială."
adjectiv
2Care este specific limbii vorbite, nu limbii literare sau formale.
„În stilul colocvial, spunem „măi” în loc de „domnule”."
Gramatică
Plural
colocviali (masc.), colocviale (neutru/fem.)
Articulat
colocvialul (masc. sing.), colocviala (fem. sing.)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
limbaj colocvial — Mod de exprimare specific vorbirii de zi cu zi, cu expresii familiare.
Etimologie
Din franceză 'colloqual', din latină 'colloquium' (conversație).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'o' și cu 'v' după 'c': colocvial, nu 'colocvial' cu 'k' sau 'colocvial' cu 'v' dublu.