colegatar - definiție, sinonime, exemple

DEX › colegatar

colegatarsubstantiv

co-le-ga-tar

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care primește o moștenire împreună cu una sau mai multe alte persoane, conform unui testament.

„Fratele meu și cu mine suntem colegatari ai averii bunicului."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

colegatari

Articulat

colegatarul

Forma feminină: colegatară (plural: colegatare). Se folosește în context juridic.

comostenitorcoreștenitor

Din franceză colégataire, format din co- (împreună) + legatar (moștenitor).

Se scrie corect: Se scrie cu 'co-' la început, nu 'colo-' sau 'cole-'. Atenție la 'g' și 't' în mijloc: colegatar, nu colegătar.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.