colaboraționistsubstantiv
co-la-bo-ra-ți-o-nist
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care colaborează cu ocupanții sau cu inamicul în timp de război sau ocupație, trădând interesele propriei țări.
„Colaboraționiștii au fost judecați după eliberarea țării."
adjectiv
2Care se referă la colaboraționism sau care susține colaborarea cu inamicul.
„Regimul colaboraționist a fost condamnat de istorici."
Gramatică
Articulat
colaboraționistul
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forma feminină: colaboraționistă.
Etimologie
Din franceză collaborationniste, după colaborație + sufixul -ist.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'a' și cu 'o' după 'ți': colaboraționist. Atenție la diacritice: â nu ă.