coincidențăsubstantiv
co-in-ci-den-ță
Definiții
substantiv feminin
1Întâmplare care face ca două sau mai multe evenimente să se petreacă în același timp sau în același loc, fără a fi legate între ele.
„Faptul că ne-am întâlnit la aceeași cafenea a fost o pură coincidență."
substantiv feminin
2Potrivire exactă între două lucruri, idei sau situații, care pare întâmplătoare.
„Coincidența dintre declarațiile lor a fost remarcată de toți."
Gramatică
Se folosește frecvent cu adjectivul 'pură' sau 'simplă' pentru a sublinia caracterul întâmplător.
Sinonime
întâmplarepotrivireconcidențăsimilitudine
Expresii și locuțiuni
pură coincidență — Întâmplare complet neintenționată, fără nicio legătură cauzală.
ce coincidență! — Exclamație folosită când cineva observă o potrivire neașteptată.
Etimologie
Din franceză 'coïncidence', care provine din latină 'coincidentia' (întâlnire, potrivire), derivat din verbul 'coincidere' (a cădea împreună).
Se scrie corect: Se scrie cu 'oi' la început, nu 'coincidență' cu 'i' după 'c'? Corect: 'coincidență' (cu 'oi' și 'ă' la final). Greșeală frecventă: 'coincidență' scris cu 'i' în loc de 'ă' la final.