coincideverb
co-in-ci-de
Definiții
verb intranzitiv
1A se întâmpla în același timp cu altceva; a avea loc simultan.
„Sărbătoarea coincide cu ziua mea de naștere."
verb intranzitiv
2A fi identic sau a se potrivi exact cu altceva; a corespunde.
„Opiniile lor coincid în multe privințe."
verb intranzitiv
3A se suprapune sau a avea aceeași poziție (despre figuri geometrice).
„Cele două triunghiuri coincid perfect."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a coborî). Se conjugă: eu coincid, tu coincizi, el/ea coincide, noi coincidem, voi coincideți, ei/ele coincid. Participiul: coincis. Gerunziu: coincizând.
Antonime
diferase deosebise separa
Expresii și locuțiuni
a coincide cu — a se întâmpla în același timp cu; a se potrivi cu
Etimologie
Din franceză coïncider, latină coincidere.
Se scrie corect: Se scrie cu 'oi' și 'cide', nu 'coincide' cu 'y' sau 'k'. Atenție la diacritice: coincide (nu 'coincide' fără diacritice).