codicilsubstantiv
co-di-cil
Definiții
substantiv neutru
1Act juridic prin care o persoană completează sau modifică un testament, fără a-l anula.
„Bunicul a adăugat un codicil la testament pentru a lăsa biblioteca nepotului său."
substantiv neutru
2În limbajul comun, o completare sau o adăugire la un document sau la o lucrare.
„Autorul a scris un codicil la finalul cărții pentru a mulțumi cititorilor."
Gramatică
Pluralul este 'codicile', iar articulat hotărât la singular este 'codicilul'. Se folosește frecvent în context juridic.
Sinonime
adăugirecompletareanexăsupliment
Expresii și locuțiuni
a adăuga un codicil — a completa un testament sau un document cu o prevedere suplimentară
Etimologie
Din latină 'codicillus' (diminutiv de la 'codex' – cod, registru), prin intermediul limbii franceze 'codicille'.
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna cu 'c' la început și cu 'i' după 'c': codicil, nu 'codiciu' sau 'codicil' cu 'e'.