Definiții
substantiv masculin
1Înveliș protector de mătase sau de alt material, țesut de larvele unor insecte (mai ales de viermele de mătase) înainte de a deveni nimfă sau adult.
„Viermele de mătase își țese coconul înainte de a deveni fluture."
substantiv masculin
2Înveliș protector sau adăpost în care se dezvoltă unele animale (de exemplu, păianjeni) sau în care își depun ouăle.
„Păianjenul își păzește coconul cu ouăle."
substantiv masculin
3Figurat: mediu sau stare de protecție, izolare, în care cineva se simte în siguranță.
„După o zi grea, îi plăcea să se retragă în coconul căminului său."
Expresii și locuțiuni
a ieși din cocon — a ieși din starea de protecție, a deveni independent
a se închide în cocon — a se izola, a se retrage din societate
Etimologie
Din franceză cocon, care provine din provensala coucoun, derivat din latina coccum (gogoașă, boabă).