cloruraverb
clo-ru-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A trata sau a combina o substanță cu clor, în special în scop de dezinfecție sau în procese chimice.
„Firma a clorurat apa din piscină pentru a o face sigură pentru înot."
verb tranzitiv
2A introduce clor într-un compus organic, formând derivați clorurați.
„În laborator, elevii au învățat cum să clorureze un hidrocarbură."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ura. La persoana a III-a singular: clorurează. Participiul: clorurat. Gerunziu: clorurând.
Sinonime
clorinadezinfecta cu clor
Etimologie
Din franceză chlorurer, format din chlorure (clorură) + sufix verbal -er.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'r', nu 'clorura' cu 'â' – forma corectă este 'clorura', cu 'u'.