clopoțisubstantiv
clo-poți
Definiții
substantiv masculin
1Pluralul lui clopot; instrumente de metal în formă de cupă, care sună când sunt lovite, folosite la biserici sau ca semnal.
„Clopoții bisericii sunau de sărbătoare."
substantiv masculin
2Mici obiecte sonore, de obicei din metal, atașate la gâtul animalelor (oi, vaci) pentru a le putea fi urmărit sunetul.
„Turma de oi mergea cu clopoții atârnați de gât."
Gramatică
Singular: clopot. Forma de plural este clopoți, cu accent pe o. Atenție la articolul hotărât: clopoții (cu doi de i).
Sinonime
clopotezurgălăitălăngi
Expresii și locuțiuni
a trage clopotele — a anunța ceva prin sunetul clopotelor, adesea o veste importantă sau o sărbătoare.
Etimologie
Din slavă (veche) 'klopot' sau din bulgară 'klopot', cu sensul de zgomot, sunet.
Se scrie corect: Se scrie clopoți, cu 'o' după 'cl' și cu 'â' înainte de 'i'. Nu confunda cu 'clopote' (pluralul nearticulat) – 'clopoți' este forma articulată nehotărâtă.